Versuri

EcLIPSA de înger

Set de versuri de autor Alexandru Ermurache


Oprește clipa

 

AErm ※ 27 mai 2003

 

* * *

În zbor de timpuri duse
De versul care ninge
Trecut pe frunze ude
De clipa ce o plânge
Din inima firavă răsare pui de dor
Se-nalță vrând să zboare
Când frunze cad și mor

 

Am zburat cândva hulub
Am căzut demult o frunză
Și am plâns și-am nins pământul
Și purtam în gânduri vântul

 

* * *

Mă doare plânsul mut

A firii rătăcite în universul rupt

Sălbatic gând uitarea

Pe-un ram de măceș cu spini

În vânt se zbate floarea

Şi lacrimi nevăzute în potop

Cerșind cântări uitate

În plânsul meu cel mut

Îmi umplu disperarea

 

O lume de-aș avea

mi-ar fi puțin

Durerii cărei odă îi scriu

și mă închin

Ar fi … să vreau nimic

Nimicul nu mă vrea

și plâng

 

În hohot surd

ecoul rupe orizontul …

Și parcă-aș fi

dar nu sunt

Și parcă-am fost

și nu mai sunt

Aici

Acum

AErm ※ 27 mai 2003

 

 

Viața la Plural

În uitarea lui Malevici
În uitarea lui Kandinski
Fraudă degradației Ura!
Foc care s-a prefăcut în steluţe
Risipiri de suflet
Şi-n risipa timpului
Toamnă eşti simbolul veacului ce trece
Sau al meu?

 

Sfârşitul acestui veac
Era început de eră nouă
Mai bine te aşează într-un fotoliu moale
Decât să umbli desculţ prin spini
Să mori obosit printre străini.
Vor cade frunze-ngălbenite
Pe pulberea de amintiri
Deci fă un lung popas
Nainte de-a zvâcni ultima oară.

Să curgă lacrima celui ce nu poate plânge
Să zboare cel ce are aripi
Şi dacă nu le ai cumpără-le
Cu rugina amintirilor.
Să vază cel ce are ochi
Să auză cel de are urechi
Şi limita de a fi rămâne
În urmă celor ce vor fi.

Plângi răvăşit de amintiri
Şi de ceia ce eşti tu
Resfiră-ţi pletele pe ape
Că-n toate sunt simboluri moarte
Şi felul de-a muri
Emoţii răstignite
Şi suflet ca esenţă
Te zbaţi spre a păşi
Încredere speranţă
E un fel de a muri în ceea ce cunoşti
Credinţă
Nu eşti murdar nu eşti curat
Eşti paradox în zero punct
Nu Eşti nimic în echilibru
Şi totuşi nu rezişti
Când unul din bucată
Îţi face /semn/ cu ochiul
Masturbând cuvinte
Cuvântul este viață
fii atent

O EVĂ la plural
si-un verb trecut.

 

Fii punct în urma unui gând
Sau prima literă din tot ce spui
Căci frază nu vei fi nicicând
În timp.

 

* * *

E un cântec pe care-l aud zi de zi
Fără cuvinte fără culori fără emoţii
Soare în el nu răsare
Luna este ecou-ou-u-u
E un cântec la care omul e surd

 

E o armonie abstractă nedefinită absurdă
Nu e dor nu e tângă durerea e mută
Vibraţia haos destramă şi visul ia formă de sunet
Liniştea e absentă-n ea înseşi

 

Între viaţă şi moarte rătăcite şi oarbe
Cărări te străpung şi un cântec neauzit
Dar eu simt definit în spaţiu şi timp
Şi ascult acest cântec

fără început

fără sfârşit…

Petale de cais

Nu am avut timp să-mi fie dor de mine
Într-un sat uitat înflorea un cais
Mugurii pe ram visau cum să ajungă la cer
Creanga de cais cânta cu flori pentru soare
Soarele era ocupat cu număratul planetelor
În el se jucau toți mirii uitați de zăpadă

 

… privind în oglinda timpului …

 

Am găsit timp în petalele florilor de cais
Ce cădeau pe amintirile rătăcite
Mie dor de mine dar nu mai găsesc pe nimeni
Albit de zăpadă nu mai sunt mire
Nu mai joc și nu mai cant în ochiul de soare

 

Prin mine crește caisul
În el înflorește copilăria colorând fluturi
Fluturii mei se transformă în cântec
Cântecul e barca care ma duce
Către un dor de mama, de tată, de frate, de soră, de fiică
Şi în versul nescris văd urmă de fiară rănită
Vad soarele care sa stins

AErm ※ 2013

 

* * *

E un cântec pe care-l aud zi de zi
Fără cuvinte fără culori fără emoţii
Soare în el nu răsare
Luna este ecou-ou-u-u
E un cântec la care omul e surd

 

E o armonie abstractă nedefinită absurdă
Nu e dor nu e tângă durerea e mută
Vibraţia haos destramă şi visul ia formă de sunet
Liniştea e absentă-n ea înseşi

 

Între viaţă şi moarte rătăcite şi oarbe
Cărări te străpung şi un cântec neauzit
Dar eu simt definit în spaţiu şi timp
Şi ascult acest cântec

fără început

fără sfârşit…

Translate »