Grafica – tehnici

Grafica – Tehnici, metode, materiale

Grafica prin definiție este un gen de artă (arta plastică / arta vizuală)

Grafica este o ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diverse materiale. Grafica se referă la metoda de a reprezenta prin desen imagini (subiecte realizate se obțin prin aplicarea linilor, punctelor, petelor de ton, culoare, etc.)
 Grafica are mai multe ramuri și direcții de dezvoltare și aplicare.
1) Grafica de șevalet se împarte în două tehnici majore Desenul și Stampă.
Subiecte grafice realizate fiind: portrete, figuri, naturi statice, peisaje, compoziții tematice, etc.
2) Grafica aplicatăpresupune parțial și designul grafic
· Poligrafiepresupune imprimarea proiectelor
· Grafica de carteilustrații, elemente decorative, texte
· Designul graficpagini web, media, ambalaje, afișe, identitate vizuală, materiale promoționale, etc.
· Grafica industrialăproiectarea obiectelor de uz, mașini, aspecte fizice, etc.

 

 Grafică aplicată este pe punctul a două domenii de artă – Grafică ca Artă, și Grafica ca Meserie.
În căutarea exprimării concise a ideii, maeștrii graficieni recurg adesea la metaforă, asociații simbolice, folosesc imaginea, textul expresiv ușor de reținut, utilizați combinații de culori originale și o varietate de fonturi, care nu sunt numai un mijloc de transmitere a conținutului, dar și un element vizual important.
Grafica de șevalet este împărțită în desen și gravură. La rândul său, desenul este de obicei tratat ca operă de grafică originală (unicală), iar pe de altă parte, ca formă auxiliară. Există o mulțime de definiții înguste ale modelului auxiliar: desen studiu, desen academic, desen pregătitor, etc. Granițele dintre diferitele tipuri sunt foarte vagi, și calitățile comune, asemănările și diferențele lor este problematică în cadrul unui studiu scurt.

 

 Tehnici și materiale utilizate în grafică:
· Creion/grafit
· Cărbune
· Pastel – (cerat, uleios) / este considerată și ca tehnică picturală
· Cretă
· Sous
· Sanguină
· Sepia
· Tuș
· Acuarelă
· Guașă

[ ! ] În baza unor tehnici artiștii se întrunesc în grupuri și comunități organizând expoziții de gen. Aceste materiale pot fi utilizate și în procese intermediare ex. schițe pentru pictură, sculptură, arhitectură.

Tehnicile variază și se dezvoltă evoluând uneori radical, între timp apar suporturi și instrumente mai sofisticate precum ar fi în grafica digitală/computerizată. Tehnologiile digitale deschid și alte spații de realizare a imaginii vizuale, precum ar fi spațiul virtual, realitatea augmentară, mediul interactiv și altele.

Grafica digitală/computerizată – se împarte în mai multe ramuri:
Rastru, Vector, 3D, Fractal, Animație

Gravura

Gravura reprezintă un gen al artelor vizuale ale cărei tehnici constau în săparea, incizarea, perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafețe de regulă plane, fie în vederea imprimării și multiplicării ulterioare a imaginii, fie pentru obținerea unui obiect artistic de sine stătător. Artistul care se ocupă cu practicarea acestui gen de artă poartă numele de gravor.
În cazul gravurii destinate imprimării, gravarea se face pe un suport numit clișeu, confecționat din metal, lemn, linoleum sau alte materiale. Clișeul reprezintă negativul gravurii, pe acesta aplicându-se cerneala ce urmează a fi imprimată. Peste clișeul cerneluit se aplică o foaie de hârtie iar apoi sînt trecute printr-o presă tipografică. Cerneala reținută de clișeu este transferată pe coala de hârtie ca urmare a aplicării presiunii. Imaginea imprimată constituie pozitivul gravurii. Termenul „gravură” este folosit deopotrivă pentru a desemna negativul (clișeul) și pozitivul (imaginea imprimată). Acest imprimeu obținut prin tehnica gravurii reprezintă un tip de stampă. Totalitatea exemplarelor obținute cu un anumit clișeu constituie un tiraj.
În mod normal, gravura destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc (gravură în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în înălțime). Însă, ca urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată și imaginii imprimate, acest termen a ajuns să fie extins și generalizat și stampelor obținute prin tehnici care nu implică vreo operație de gravare în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, tehnici ale tiparului plan (litografia, monotipia) sau alte tipuri (serigrafia), au fost incluse în familia gravurii (gravură în plan).
[ ! ] Uneori termenul stampă este înlocuit în anumite contexte și cu termenul gravură.
În cazul gravurii de sine stătătoare, aceasta are scopul inscripționării sau ornamentării diverselor obiecte cu figuri sau motive decorative. Atunci când acestea sunt gravate pe materiale prețioase, semiprețioase ori mulaje pentru monede sau medalii, aparțin artei glipticii. În calitate de meșteșug, aceasta este identificată prin denumirea mai modestă de „cioplitorie”.
În tehnica stampei distingem trei metode de imprimare:
  1. Tipar adânc
  2. Tipar înalt
  3. Tipar plat/în plan
Tehnici de stampă / gravură
Sînt trei metode/tehnici de realizare a stampei:
  1. Tehnici prin incizie/ zgâriere
  2. Tehnici prin corodare cu acizi
  3. Tehnici combinate
Tehnici prin zgâriere și tăiere:
· Ac rece – C4
· Gravura pe metal (taidus/burin) – C1-oțel, C2-aramă, X4 plumb, X5-zinc
· Xilogravură – X0-gravura pe placaj,
X1 longitudinal,/ în lungul fibrei,
X2 contra fibrelor / în capul fibrei
· Linogravură – X3
· Gravura pe carton – PK1 tipar înalt, PK2-tipar adânc, PK3-tipar combinat, PK4-grataj
· Gravura pe orgalit/plastic – X6
· Mezzotintă – C7

 

 Tehnici prin corodare cu acizi:
· Acvaforte – C3
· Laviu (lavis fr.)
· Aquatintă – C5
· Lac moale (Verniul moale) – C6
· Rezervaj (reservage fr.) – C8
· Litografie – L
· Lift ground (tuș amestecat cu zahăr)

 

 Tehnici combinate:

· Serigrafie – S
· Fototipie – P3
· Fotolitografie – P6
· Monotipie – MN
· Tehnică mixtă – MT
· Cologravură

Cronologia tehnicilor grafice:
  • Xilogravura în fibră/longitudinal (China) – anul 868
  • Xilogravura în fibră/longitudinal (Europa) – aproximativ anul 1418
  • Gravura (Italia) – anul 1446
  • Mașina de tipar (Germania) – anul 1450
  • Ac rece (Italia) – sec. XV (perfecționată de Rembrandt)
  • Maniera de puncte (Italia) – sec. XV – XVI (inventată de Giulio Campagnola, circa 1510)
  • Aquaforte (Elveția) – anul 1513
  • Mezzotinta (Germania) – 1642 (inventată de Ludwig von Siegen prin anii 1609-1673. Prima sa lucrare Portretul Ameliei Elizabetha datează din 1642)
  • Monotipie (Italia) – sec. XVII
  • Xilogravura în capul fibrei – aproximativ anul 1709
  • Lac moale (Anglia) – sec. XVII
  • Maniera creionului (Franța) – anul 1750
  • Aquatinta (Franța) – anul 1768
  • Laviu (Franța) – anul 1768
  • Litografia (Germania) – anul 1796. (inventată în anul 1796 de Alois Senefelder -austriac din Bavaria)
  • Linogravura (Franța ?) – sec. XIX – XX
  • Serigrafia (SUA) – anul 1909
  • Gravura pe carton (URSS) – anul 1924
  • Xerografia (SUA) – anul 1937
  • Grafica computerizată (SUA) – anul 1938
  • Florotipie (L. Antimonov – Belarus) – anul 1976
Translate »